Tare si amara pana in radacina arterelor mele, de veghe intre viermii cu filtru si dumnezeiasca iluzie de bine. "Trec pe la tine. Te gasesc?". Daca ma gasesti, adu-ma acasa, goleste in chiuveta toate sticlele, culca-mi pe genunchii tai insomnia si saruta-mi umed fruntea rece! "Vreau sa-ti arat ceva. Ai timp?". N-am timp decat sa vad cum trec oamenii pe langa mine, cum nu le pasa adapostiti de impasibilitatea propriilor vieti. Arata-mi spasmul complet al unui orgasm si poate, te primesc... Mai stau putin, mai ingan abuzul dusman naivitatii, mai raman o vreme in asternutul patat de nepasare si ramasa fara frane alunec, patrunzatoare ma izbesc de tot ce-mi place. Vibrez sugrumata de viciu si-mi ascund in buzunare mainile tremurande.