Cum sa nu ...

cum sa nu o iubesti daca atunci cand o vezi inima imi zvacneste mai repede si mai incet in acelasi timp?
cum sa nu o iubesti daca atunci cand iti vorbeste, realizezi ca glasul ei este singurul care ti-l doresti aproape in fiecare noapte atunci cand ploua si vrei sa dori numai si numai cu ea in brate? cum sa nu o iubesti daca atunci cand te uiti la ea, ochii iti lacrimeaza si vrei sa o strangi in brate, sa o simti aproape pana cand timpul sta in loc?

Si spune-mi tu cum pot sa nu te iubesc daca atunci cand sunt departe de tine, in mine totul plange, cerul se rupe deasupra mea si tot ce simt e singuratate tristete si-ntuneric sub o ploaie curgand
cu lacrimi?... :X

Depresie de toamna

In singuratate tacerea... e durere,e strigat dezolant,e dementa.Camera goala,peretii tristi...lacrimi...mucegai...durerea trecutului si aceeasi melodie cu sunete grave pierduta...in surdina.Intuneric atunci,ceata acum;Simturi amortite,ganduri ratacite...in pustiu;si fioru ce suspina.
Lacrimi. Tacere...

GENIAL !!!

Drog

Fericirea-i atunci cand ajungi sa crezi ca te cunosti, si cand nu mai vrei sa te schimbi. Fericirea-i atunci cand realizezi ca zambetele sunt fiinte, si viata iti zambeste mecanic. Fericirea-i cand praful si mizeria orasului parca te caracterizeaza, si iti dai seama ca nu ai vrea sa fi in niciun alt loc din lume. Fericirea inseamna sa iesi in ploaie alaturi de prieteni, sa te uzi, sa alergi ca un copil beat de nebunie, cand tu defapt ai baut o bere.
Iar durerea e si ea un mod de a fi fericit. Fericirea nu se exprima prin lipsa lacrimilor. Fericirea nu inseamna sa nu fi trist, ci sa stii ca esti trist din cauza fericirii exacerbate. Fericirea inseamna sa nu ai niciodata ochii goi. Fericirea inseamna sa ii iubesti pe toti asa cum sunt...
Fericirea te face dependent, si ca orice drog, iti ofera siguranta ca ziua de maine va fi identica... Aceasta dependenta te invata sa adormi zambind, iar eu sunt dependenta.
Sunt fericita...

Are sens? Ce? Ce sa aiba sens?

Cuvinte uitate pe banci in parc de toti filozofii invatati, dar ajunsi pe drumuri...Chestii importante aruncate pe geam, uitarea ce se lasa de pe deal usor peste oras, odata cu seara. Timpul o ia razna. Vechiul revine la moda. Legile de odinioara revin. Totul este circular. Nu exista sfarsit. Doar inceput. Un inceput care se repeta si nu lasa loc de sfarsit.
Mereu, MEREU sfarsitul este lasat pe dinafara. Oare de ce? Hmm....de ce?
Stiu deja raspunsul. Este mult prea trist si negru sfarsitul. Azi...
ieri...mereu....Sfarsitul este un abis negru care te inghite si uita sa te scuipe la loc.
Niciodata nu este pomenit,dar este mereu prezent. La fel ca viitorul. Stiu care'mi va fii viitorul. Sfarsitul. Pur si simplu. E legea firii. Apari. Dispari. Pic...Poc...Te nasti, iti traiesti 3/4 de viata intr'o lume nebuna, gata sa iti sara in gat, sa nu fi tu niciodata fericit...si brusc simti ca totul are un capat. O iesire. O scapare. Mori. Asta este viitorul. Moartea. Toate se incheie cu moartea. Are sens? Ce? Ce sa aiba sens? Totul? Nimic? Toate au cate un sens..
Chiar daca nu il intelegi...Mori.
Azi mi-ar placea sa fumez o tigara..Sa vad cum se duce fumul in sus..si doar sa ma uit la el..Sa-mi doresc sa fiu doar un fum de tigare si ma indrept doar unde ma duce vantul...
Pacat ca nu fumez.

Fara somn

E 4:37 dinineata.N-am dormit deloc.De ce?Pentru ca nu am avut somn.Vreau sa scriu. Am atatea idei, atatea planuri si atatea scenarii in minte. E un calvar, stii? Sa vrei cu tot dinadinsul sa transmiti lumii ideile tale, gandurile, simtirile, trairile, si sa nu poti. Sa ai trac, exact cand vine momentul sa pui pixul pe hartie, sau degetele pe taste, depinde.

Ma gandesc ca e noapte, si iata, e si luna pe cer. Ar merge o poveste frumoasa de dragoste, sub clar de luna, nu? Un cliseu pe care multe fete il adora. Chiar si unii baieti, de ce nu? Dar nu pot, ceva ma tine, ca intotdeauna.
Sa fie oare o teama? Intr`adevar, uneori mi`e frica. Cu mana pe inima recunosc, n`are de ce sa imi fie rusine. E ca o franghie din aceea pe care nu o poti rupe oricat ai incerca. Stii la ce ma refer, nu? Cred ca simti si tu la fel uneori.

Mie imi place sa ma cred curajoasa. Imi placea candva sa cred ca ma pot lupta cu orice furtuna, cu orice dusman, sau chiar...cu orice.Reflexia din oglinda imi spunea asta in fiecare dimineata de asemenea - fata aia cu o privire oarecum confuza si cu stropi mici de apa intre gene. Era tare haioasa cand se stramba la mine si imi spune sa fiu tare, ca ea ma sustine, si la fel si ceilalti.

Alta zi ,alta imagine

Atunci cand o sa te uiti inapoi o s'o vezi pe dos. Sau nu o s'o mai vezi deloc.Sau o s'o vezi pe jos.Prin metrou.Gara.Sau un magazin bizar unde nu ai intra niciodata pt ca sus scrie mare "La juma` de pret".Sau o s'o vezi in dungi si buline mult prea dese ca sa o distingi. Pe ea o s'o vezi prin ochii lor si nu cum ai fi vrut sa o stii. Ca ATUNCI. Si o sa te manjeasca umbrele si propriile pareri atat de tare incat nu o sa distingi nimic in afara de prima linie. Cea a sprancenelor.Si nu o sa mai ajungi sa vezi ochii din cauza soarelui sau a vreunui trecator sau pur si simplu din cauza unui telefon. O sa te innebuneasca hainele si pozele si lucrurile banale cum ar fi mersul pe o strada de unul singur si o sa uiti ca ce conteaza defapt se afla sub toate astea.O sa te tavalesti de indoieli si nopti pierdute cu lumina unui ecran pe fata,si o sa te gandesti prea mult la ce se afla dincolo . De EL. Cand tu ai vrut mereu oglinzi in locul viselor. O sa privesti in ele mereu, doar ca invers , asaa cum ma vezi pe mine. O sa preferi sa te bucuri de plastic . de nimic . sau doar de o tigara. sau mai multe. O sa te pierzi in conversatii interminabile doar sa uiti. Si la sfarsit o sa realizezi cat de tare iti lipseste. Sa mergi drept ! Sa nu privesti inapoi ! Sa zici "da" atunci cand fiecare picatura din tine zice "nu . nu pot." Sa scrii frumos ai auzit ? Sa te bucuri de soare , si apa , si viata , si de ochii ei,buzele,parul si de primavara. As vrea sa o privesti mereu cu ceasul dat inapoi . Nu stiu cu cate luni, saptamani, zile. Doar inapoi. Sa zambesti atunci cand iti vine sa plangi si mai ales cand altii te cred altfel. ESTI ALTFEL. Prin simplul fapt ca nu tii cont de cat e ceasu sau in cat suntem azi. Chiar... In cat suntem azi? Sa nu iti pese cate tigari ai bagat sau cafea sau cate fete pe noapte poti avea. Sa iti pese de tineee. Sa o lasi pe ea undeva departe de lume. De lumea ta. Sa o pastrezi asa cum era. Sa arunci cheia. Sa lasi usaa inchisa dar sa stii ce e dincolo de ea. Pentru diminetile limpezi ale ochilor ei negri.